Cota premierului Bolojan a crescut pe rețelele de socializare după retragerea PSD de la guvernare și după moțiunea de cenzură, dar aplauzele vin doar din zona rarefiată a electoratului de dreapta. Probabil că Ilie Bolojan a crescut fiindcă a devenit victima PSD-AUR, o grupare considerată anti-reformistă și eurosceptică. Totuși, aproape 60% dintre români sunt de părere că premierul ar trebui să demisioneze și doar 40% cred că ar merita să rămână în funcție (CURS, mai 2026). Se înțelege că există o susținere semnificativă, dar că nemulțumirea e mult mai mare. Pe astfel de raționamente și-au construit strategia social-democrații când au decis să iasă de la guvernare, dar și pe o înțelegere prealabilă cu AUR. N-au prevăzut, însă, felul în care se va dezvolta criza politico-economică: (i) resuscitarea electoratului anti-PSD, cel care a dus la căderea guvernului condus Sorin Grindeanu în 2017, după ce a dat Ordonanța 13 cu dedicație pentru ca șeful lui de partid, Liviu Dragnea, să scape de dosarul penal care îl împiedica să devină adevăratul prim-ministru; (ii) creșterea simpatiei pentru Ilie Bolojan pentru că s-a dovedit consecvent, dar mai ales pentru că nu a mințit și a explicat permanent situația în care se află, el, guvernul și țara. În România postdecembristă politica s-a făcut rareori cu adevărul pe masă. Comparaţia cu Margaret Thatcher Recent, Radu Berceanu, unul dintre puținii politicieni care au rămas lângă Traian Băsescu din anii 1990 până la sfârșitul mandatului său, l-a comparat pe Ilie Bolojan pentru măsurile de austeritate pe care le-a luat cu Margaret Thatcher: „numai că pe Margaret Thatcher în partidul ei o susţineau toţi, pentru că ştiau că alea sunt măsurile care trebuie luate şi ştiau politică”, în schimb în PNL, cei mai mulți rămân să-și rezolve propriile interese și „să se umple de bani” fiindcă „ei nu se văd niciodată ca cel mai mare partid din România”; (iii) rămânerea liberalilor strâns uniți în jurul lui Ilie Bolojan, chiar și gr