De ce nu mai au românii încredere în mass-media? Nu doar fiindcă sunt trusturi de presă care susțin în mod direct anumite partide, ci și fiindcă aceste partide își finanțează, de fapt, propaganda cu bani primiți de la bugetul de stat. Indirect, deci, marile trusturi de presă sunt subvenționate de stat pentru a face propagandă. …
The post România: câtă presă e (ne)capturată? appeared first on spotmedia.ro.
De ce nu mai au românii încredere în mass-media? Nu doar fiindcă sunt trusturi de presă care susțin în mod direct anumite partide, ci și fiindcă aceste partide își finanțează, de fapt, propaganda cu bani primiți de la bugetul de stat.
Indirect, deci, marile trusturi de presă sunt subvenționate de stat pentru a face propagandă. Astfel de pildă, potrivit Expert Forum, în 2025, partidele au cheltuit aproape 50 de milioane de euro (244 de milioane de lei), din care o mare parte pentru propaganda prin presă. Aproape jumătate din banii primiți (48%) au ajuns direct sau indirect la trusturile de presă care au făcut în mod tradițional servicii partidelor.
Campionul cheltuielilor cu propaganda prin presă este PSD cu 14,5 milioane de euro (72,6 milioane de lei), ceea ce reprezintă 75% din bugetul total primit de social-democrați anul trecut. Pe locul al doilea este AUR care a cheltuit peste 50% din fondurile de la stat pentru propagandă, adică 4 milioane de euro, urmează liberalii cu 2,7 milioane de euro și USR cu 1,8 milioane de euro.
Raportarea la putere și la banii veniți de la partide
Apoi, deși acești bani ajung la diferite site-uri sau televiziuni an de an, doar în campaniile electorale se menționează uneori că e vorba de publicitate.
În 2024, când a fost anul cu cele mai multe alegeri din ultimii 20 de ani, partidele și candidații la președinție, primării și consilii județene au folosit, potrivit Snoop și Expert Forum, cel puțin 150 de milioane de euro din fonduri publice pentru așa numitele „campanii de comunicare”.
ActiveWatch și Snoop au scos la iveală că televiziunile au taxat candidații participanți cu 200.000 euro fiecare, iar emisiunile erau etichetate ca programe electorale și moderate de jurnaliștii posturilor respective. Se înțelege că a fost o afacere egal profitabilă între partide și televiziuni, doar votanții au fost în pierdere. Poate acest tip de suveică financiară a fost observat de cititori și telespectatori, ceea ce i-a făcut să se