Producția de petrol a României continuă să scadă, un fenomen început încă din anii 1990, iar această tendință descendentă se menține și în 2026 și va continua și în 2027. În prezent, cantitatea de țiței extrasă pe plan intern acoperă o proporție tot mai mică din consumul național, determinând o creștere a dependenței de importuri, […]
Producția de petrol a României continuă să scadă, un fenomen început încă din anii 1990, iar această tendință descendentă se menține și în 2026 și va continua și în 2027. În prezent, cantitatea de țiței extrasă pe plan intern acoperă o proporție tot mai mică din consumul național, determinând o creștere a dependenței de importuri, în special din Kazahstan.Producția internă, în scădere constantă. Ce se va întâmpla în 2027Potrivit datelor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), producția de țiței a României a scăzut constant în ultimii ani, cu un ritm mediu anual de 2,5%. În 2025, producția internă a totalizat 2,472 milioane de tone echivalent petrol (tep), marcând o scădere de 7,6% față de 2024. Pentru 2026, CNSP estimează o producție de 2,68 milioane tep, iar până în 2027 aceasta ar putea să scadă la doar 2,63 milioane tep.Datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS) arată că, doar în primele șapte luni din 2026, producția a scăzut cu 7,6% față de aceeași perioadă din 2025, ajungând la 1,46 milioane tep.„România are zăcăminte de petrol vechi, exploatate de zeci de ani. Când un câmp petrolier îmbătrânește, scoate tot mai puțin țiței iar costul de exploatare creste exponential astfel încât să extragi ce a rămas. Dacă nu apar descoperiri noi (de zăcăminte noi) sau investiții în tehnologie modernă, producția continuă să scadă, este un efect absolut normal”, explică pentru Libertatea expertul în petrol și gaze drd. Alexandru Brușten.„Extragerea țițeiului în România nu poate fi accelerată după nevoile pieței, deoarece majoritatea zăcămintelor exploatate sunt mature. Acestea sunt resurse vechi, utilizate de zeci de ani, în care presiunea naturală a țițeiului a scăzut, iar caracteristicile geologice – porozitatea și permeabilitatea straturilor – limitează debitul de extracție. În plus, orice încercare de a forța producția poate accelera declinul zăcământului sau chiar bloca zone de petrol, ceea ce face ca ritmul de exploatare să fie strict dictat