Creierul consumă aproximativ o cincime din energia corpului, dar foarte puțin din această energie este folosită strict pentru ceea ce facem în clipa respectivă. Chiar și când citim, stăm pe scaun sau privim ceva, consumul energetic al creierului se schimbă foarte puțin. Cea mai mare parte a activității cerebrale este generată intern: neuroni care se activează și comunică între ei chiar și atunci când nu facem nimic anume, visăm, ne uităm la televizor sau stăm cu ochii închiși. Pornind de aici, o nouă teorie publicată în Psychological Review susține că imaginația nu creează pur și simplu imagini mentale de la zero, ci le „sculptează” din această activitate cerebrală de fundal, inclusiv prin reducerea sau inhibarea unor semnale neuronale, scrie The Conversation. Creierul nu este niciodată „în pauză” Intuitiv, am putea crede că mintea lucrează mai ales atunci când facem ceva concret: citim, vorbim, privim un obiect sau rezolvăm o problemă. Dar autorii analizei explică faptul că, în realitate, creierul are o activitate internă intensă chiar și în absența unui stimul exterior puternic. Chiar și în zonele dedicate vederii, imaginile care intră prin ochi nu controlează complet activitatea neuronilor. Ele modelează o activitate care există deja. Cu alte cuvinte, creierul nu așteaptă pasiv lumea din afară, ci funcționează permanent, producând tipare interne de activitate. Noua ipoteză spune că imaginația lucrează tocmai cu acest material deja existent. Explicația clasică: imaginația ca vedere „în sens invers” În neuroștiință, explicația standard a fost mult timp că imaginația vizuală funcționează ca percepția, dar în sens invers. Când vedem ceva, lumina intră prin ochi și produce semnale nervoase. Acestea trec printr-o succesiune de regiuni vizuale ale creierului. Zonele timpurii detectează elemente simple, precum linii și margini. Apoi, alte regiuni le combină în forme, obiecte, fețe și scene întregi. Acest flux de la informație brută la imagine